Scroll down for English (mobile view).

Sunt copiii gata pentru o lume a diversitatii?

Pe o plajă de pe tărâmul poveștilor lui Dr. Seuss trăiesc niște curioase creaturi, numite Sneetches. Unii dintre ei au o stea pe burtă – semn distinctiv îndeajuns de puternic încât să creadă că sunt superiori. Ei nu le vorbesc celorlalți, nu își lasă copiii să se joace cu cei lipsiți de stea și rămân cât mai departe de ei.

Viața creaturilor fără stea pare să se schimbe când apar Sylvester McMonkey și extraordinara sa mașinărie de produs stele contra cost. Fericirea lor este însă trecătoare – ceilalți Sneetches hotărăsc să scape de stea, pentru a se putea recunoaște între ei și a-și păstra privilegiile. Urmează un du-te vino înnebunitor între cele 2 mașinării ale lui Sylvester (una care aplică steaua și cealaltă care o scoate), până când Sneetches nu mai știu din ce categorie fac parte. Doar la sfârșit, după ce Sylvester pleacă, își dau seama că au fost înșelați și că, de fapt, toți Sneetches sunt la fel, indiferent dacă au sau nu stea.

Să facem acum un exercițiu de imaginație: localizați plaja în Germania anilor 30, când steaua lui David apare ca stigmat pe hainele și clădirile evreilor, sau în America primei jumătăți a secolului 20, unde discriminarea rasială este susținută prin legi. Veți avea dintr-o dată, în doar 15 pagini ilustrate, nu doar o poveste fascinantă despre Sneetches, ci și un univers prin care copiii descoperă mecanismele și dinamica discriminării.

Fără îndoială, nevoia de a proteja inocența copiilor este de înțeles, dar cred că este necesar și ca ei să devină treptat conștienți de lumea complicată în care trăim.

Iată pe scurt de ce.

Cărțile sunt o oglindă. În cărțile copilăriei, ne identificăm adeseori cu personajul principal și prin el ne construim fațete ale identității: copiii timizi învață că pot deveni Harry Potter, iar fetele că pot semăna mai degrabă cu Matilda sau Pippi, decât cu Frumoasa din pădurea adormită. În anumite povești, ne întâlnim fricile și aflăm cum să le controlăm; luăm parte la conflicte, simțim emoții puternice - pe scurt,  întâlnim idei și atitudini care ne modelează ca ființe sociale.

Avem deci nevoie de personaje diverse cu care copiii diferiți să se poată identifica și prin care să poată crește. Avem nevoie să reprezentăm, dincolo de stereotipuri, personaje care aparțin diverselor etnii din România, care trăiesc cu o dizabilitate, care au orientări sexuale diverse sau care sunt vulnerabile din motive socio-economice.

Cărțile sunt o fereastră. Cărțile copilăriei ne transportă în culturi diferite, împletind ficțiunea cu evenimente reale. Călătorim în America anilor 40 cu George cel curios, în Parisul contemporan cu Madlen, în Copenhaga anilor 40 cu Annemarie sau în Italia cu domnul Bianchi. Insă cărțile pot fi și o fereastă către cei de lângă noi care sunt diferiți, deși la aceștia ne gândim mai rar. Câți dintre noi de pildă se gândesc la singurătatea copiilor din România lăsați în grija bunicilor sau chiar abandonați de părinți care merg la lucru prin Europa?

De ce fel de cărți avem nevoie mai exact?

De cărți ca Minunea, scrisă de R. J. Palacio, despre Auggie, un băiețel de 10 ani care trăiește în Manhattan și care suferă de un sindrom rar, care îi deformează chipul. Viața lui Auggie și obstacolele cu care se confruntă au inspirat o campanie națională pentru promovarea bunătății și a empatiei.

Fetița care se juca de-a Dumnezeu, de Dan Lungu, este despre Rădița, o fetiță de 10 ani, sensibilă și introvertită, a cărei familie se destramă în urma plecării mamei dintr-un orășel de provincie din România pentru a face menajul la Roma.

Ziua de vizită este o carte despre dragostea necondiționată a unei fetițe pentru tatăl ei aflat în închisoare, scrisă de una dintre cele mai talentate scriitoare afro-americane, Jacqueline Woodson.

Buffalo Soldier, de Tanya Landman, este povestea primei femei fostă sclavă care alege să se înroleze în armata americană, ca bărbat, în 1866.

În sfârșit, avem nevoie de cărți ca Sofia Z 4515, de Gunilla Lundgren şi Amanda Eriksson, una dintre puținele cărți pentru copii care vorbește despre Holocaustul romilor și de viața Sofiei Taikon, suedeză de etnie romă care a supraviețuit lagărului de concentrare Auschwitz-Birkenau

Ca să ne întoarcem puțin la simpaticii Sneetches, ce pot învăța copiii din povestea lor? În primul rând, învață că se pot regăsi cu ușurință în postura celui exclus. Învață că nu poți reduce pe nimeni la o singură diferență, oricât de vizibilă și definitorie ți s-ar părea ea. Învață că există întotdeauna factori externi care ne pot face să credem în superioritatea noastră ca grup, dar care nu au nici un fundament. Învață că nu există decât o rasă, cea umană, și că discriminarea rasială este un construct social. Pe scurt, învață dreptul la non-discriminare și la șanse egale.

Articolul acesta a apărut prima dată pe site-ul Educatie fara discriminare.

Is your child ready for diversity?  

On a beach in the land of Dr. Seuss’ stories live these curious creatures called the Sneetches. Some of them have a star on the belly – a distinctive mark powerful enough to make them feel superior. They do not speak to the starless Sneetches, do not let their children play together, and they keep themselves at a distance. The life of the small starless creatures seems to improve when Sylvester McMonkey brings his star-printing machine. Their happiness is short lived though – the Sneetches who originally had stars decide to lose them, wanting to keep their privileges. A mind-boggling trot begins between the star-adding and the star-removing machine until no one really knows who is who. Only at the very end, when Sylvester leaves, do the Sneetches realize they were conned and that all Sneetches are equal, with or without a star.

Imagine now that beach in Germany in the 30s when the Star of David is used to identify Jews. Or picture it in the USA, in the first half of the 20th century when racial discrimination is supported by law. Suddenly those 15 illustrated pages are more than just a fascinating story about the Sneetches: they  help children discover the mechanism and dynamics of discrimination.

While the need to protect children’s innocence is understandable, I think that they should also gradually become aware of the complicated world we live in.

Books are mirrors

In our childhood books, we often identify with the main character and we build the various sides of our identity: shy kids learn that they can become Harry Potter, while little girls can identify more with Matilda or Pippi than with the Sleeping Beauty. In some stories we learn about our fears and how to control them, we take part in conflicts, we experience powerful feelings – in short, we encounter ideas and attitudes which form us as social beings.

Therefore, we need books with diverse characters that different children can identify and grow with. We need to go beyond stereotypes and embody characters that belong to diverse ethnic groups in Romania, that have a disability, that have diverse sexual orientations or that are vulnerable from a socio-economic perspective.

Books are windows

Children’s books carry us to different cultures, weaving in fiction and real events. We travel to the USA in the 40s with Curious George, to contemporary Paris with Madlen, to Copenhagen with Annemarie or to Italy with Mr. Bianchi. But books can also be windows to those near us who are different, even if we seldom think about them. How many of us, for instance, are concerned about the loneliness of the children of Romania left in the care of their grandparents or even abandoned by their parents who have gone abroad to work?

What Kind of Books Do We Need?

We need books like Wonder by R. J. Palacio, about Auggie, a 10-year-old boy who lives in Manhattan and who suffers from a rare syndrome, that deforms his face. Auggie’s life and the obstacles he faces have inspired a national campaign for promoting kindness and empathy.

The Little Girl Who Played at Being God by Dan Lungu is about Rădița, a 10-year-old girl, sensitive and introverted, whose family falls apart after her mother’s decision to leave from a small town in Romania and to work in the cleaning business in Rome.

Visiting Day is a book about the unconditional love of a little girls for her imprisoned father. The book is written by one of the most talented Afro-American female writers, Jacqueline Woodson.

Buffalo Soldier by Tanya Landman is the story of the first former slave woman who enrolls as a man in the American army in 1866.

Lastly, we need books like Sofia Z4515 by Gunilla Lundgen and Amanda Eriksson, one of the few children’s books that talks about the Roma Holocaust and the life of Sofia Taikon, a Roma young girl from Sweden who survived the Auschwitz-Birkenau concentration camp.

Back to our lovely Sneetches, what can children learn from their story? First, they learn that they can easily find themselves in the position of those who are excluded. They learn that we cannot reduce anyone to a mere difference however visible and defining it might seem. They learn that there are always external factors that can make us believe in our superiority as a group, but which lack foundation. They learn that there is only one race, the human race, and that racial discrimination is a social construct. In short, they learn about the right to non-discrimination and to equal chances. 

This post first appeared on the website Education without discrimination

                                                                                                                 Gabriela Nenciu