Scroll down for English (mobile view)

Rolul Comisiei Europene in politicile de incluziune a romilor

Consiliul Europei estimează că 6 milioane de persoane de etnie romă traiesc în Uniunea Europeană. Două treimi dintre aceștia trăiesc în România, Bulgaria, Ungaria, Slovacia și Republica Cehă. Doar în România trăiește 30% din populația romă.

Potrivit Agenției pentru drepturi fundamentale a Uniunii Europene, 80% din populația romă este în risc de sărăcie, o rată mult mai mare decât rata sărăciei calculată la nivelul întregii populații europene. Mai puțin de o persoană de etnie romă din trei are un loc de muncă plătit, ceea ce este mult sub media populației din UE - mai mult de două persoane din trei.

Jumătate din copiii romi nu beneficiază de educație preșcolară în timp ce aproape toți ceilalți copii se bucură de acest drept. Se știe că copiii care nu se duc la școală, care sunt înscriși târziu în sistemul de învățământ sau care abandonează școala prea devreme, se vor confrunta cu dificultăți mai mari în viață, începând cu analfabetismul și problemele de limbaj pâna lă sărăcie și excluziunea socială.

Chiar dacă aproape toți copiii de etnie romă se duc la școală în anii de școlarizare obligatorie, unul din cinci este înscris la un nivel inferior celui corespunzător vârstei sale și două treimi din tinerii de etnie romă abandonează școala din primele clase ale învățământului secundar. In zonele rurale, costul transportului, al meselor și al taxelor școlare poate fi prea mare pentru cele mai dezavantajate familii de romi și în consecință copiii abandonează școala.

De multe ori, copiii romi sunt înscriși în școli segregate. Jumătate dintre aceștia se duc în școli sau la cursuri unde cei mai mulți copii, daca nu toți, sunt de etnie romă. Segregarea este unul din fenomenele care explică cel mai bine de ce copiii de etnie romă obțin rezultate slabe la școală. In unele țări precum Slovacia și Republica Cehă, aceștia sunt adesea distribuiți în școli pentru copii cu dizabilități sau cu probleme comportamentale.

De aceea, pentru Uniunea Europeană este o prioritate să asigure copiilor romi accesul la o educație de calitate. Din 2013, UE a recomandat în mod constat guvernelor din România, Bulgaria, Ungaria, Slovacia și Republica Cehă să îmbunătățească accesul copiilor romi la o educație de calitate. Aceste recomandări fac parte din procesul mai vast de coordonare a politicilor naționale, pentru identificarea unor soluții la provocările cu care se confruntă  Uniunea Europenă.

Uniunea Europeană recomandă țărilor respective să ia măsuri pentru a mări rata de înscriere a copiilor de etnie romă de la o vârstă fragedă în cadrul sistemului tradițional de învățământ, cu scopul de a îmbunătăți rezultatele școlare ale acestora. Recomandă de asemenea sporirea calității învățământului. Acest lucru poate presupune și o creștere a investiției în sistemul de învățământ în general. De exemplu, România investește în educație doar 3,2% din PIB în timp ce media în Uniunea Europeană este de 4,8%, cu țări precum Danemarca care investește 7% din PIB-ul în educație.

Pe lângă recomandările legate de accesul copiilor romi la o educație de calitate, UE oferă îndrumare tuturor Statelor Membre în legătură cu strategiile de incluziune a grupurilor marginalizate de etnie romă. Recomandările UE – cunoscute și sub numele de Cadrul UE pentru asigurarea incluziunii sociale a romilor – se concentrează asupra domeniilor următoare: educație, ocuparea forței de muncă, asistență medicală și locuințe.

Este esențial ca strategiile naționale să fie transpune în practică la nivel local prin măsuri concrete care includ atât autoritățile naționale cât și persoane de enie romă.

Rolul autorităților locale este decisiv pentru a transforma strategii așternute pe hârtie în acțiuni ce schimbă viețile oamenilor.

Lupta împotriva marginalizării comunităților de etnie romă necesită curaj și angajament. Pe termen scurt, politicienii care iau măsuri pentru incluziunea socială a romilor, își asumă un risc electoral, având în vedere că este mai ușor să câștigi voturi prin excluderea romilor decât prin integrarea acestora.

Pe termen mediu, însă, ignorarea problemei marginalizării prezintă riscuri mari pentru cetațenii unui oraș. Când anumite categorii de oameni sunt ostracizați în mod sistematic, coeziunea socială a întregii societăți se prăbușește, tensiunile sociale cresc și cetățenii nu se mai identifică cu municipalitatea. Pe de altă parte, reducerea sărăciei și a exlcuziunii nu reprezintă doar o reducere a acestor riscuri, ci și noi oportunități : serviciile publice se îmbunătățesc; valoarea caselor și a proprietăților crește; orașele devin mai atractive pentru noi rezidenți și noi investitori. Pe scurt, calitatea vieții se îmbunătățește pentru toți cetățenii în orașelor care luptă împotriva marginalizării.

Pentru a-și atinge acest scop, autoritățile locale trebuie să facă eforturi susținute și consistente ce depășesc ciclurile electorale.

Chiar și atunci când doresc să acționeze, municipalitățile nu au capacitatea administrativă si financiară să conceapă și să implementeze măsuri care să ducă la incluziunea efectivă a persoanelor marginalizate. Politicile lor sociale se reduc de cele mai multe ori la furnizarea de ajutor social, ceea ce face sărăcia tolerabilă, însă nu abordează cauzele profunde ale acesteia.  Un vechi proverb chinezesc spune: „Dai unui om un pește și-l hrănești pentru o zi; învață un om să pescuiască și-l hrănești pentru toată viața.” Ca să fie eficiente, politicile sociale trebuie să-i ajute pe oameni sa rupă ciclul sărăciei: să-i ajute să aibă parte de educație, de joburi, de asigurări de sănătate și de locuințe.

Din păcate, de cele mai multe ori autoritățile locale nu-i consultă și nu-i implică pe cei afectați direct de sărăcie. Oamenii știu adesea mai bine ca autoritățile care le sunt nevoile. Participarea beneficiarilor mărește legitimitatea a ceea ce face municipalitatea pentru a scoate oamenii din sărăcie. De aceea este important ca oamenii pentru care sunt făcute măsurile de incluziune socială să fie consultați și implicați de la bun început.

Pe de altă parte, multe persoane de etnie romă locuiesc în municipalități ale căror resurse financiare sunt insuficiente pentru a implementa în mod eficient o strategie de includere a romilor. Uniunea Europeană poate co-finanța măsuri de incluziune socială iar sume semnificative de bani au fost alocate în acest scop.

Din păcate, din cauza lipsei de voință politică sau a capacității administrative, fondurile UE fie nu sunt folosite îndeajuns mult sau nu îndeauns de bine pentru a spori procesul de integrare a persoanelor marginalizate.

De aceea, Comisia Europeană a lansat împreună cu Consiliul Europei în 2013 programul ROMACT. Prin acest program se are în vedere construirea capacității autorităților locale de a concepe, finanța și implementa servicii publice care să îi includă pentru toți cetățenii, inclusiv pe cei de etnie romp. Programul este implementat în 70 de municipalități, dintre care jumătate se află în România.

ROMACT are ambiția de a găsi soluții locale cu oameni de-ai locului pentru a răspunde unor nevoi locale. Nu se substituie autorităților care sunt în cea mai mare parte resposabile pentru incluziunea oamenilor ce locuiesc pe teritoriul lor. Prin formare și activități de mentoring, ROMACT îi ajută pe funcționarii locali să conceapă și să implementeze măsuri efective pentru includerea celor marginalizați.

Programul ROMACT produce schimbări în ceea ce privește felul în care autoritățile locale conduc municipalitățile, atunci când este vorba de a răspunde nevoilor tuturor cetățenilor, inclusiv celor ale populației rome. ROMACT se traduce și-n diverse acțiuni concrete precum desființarea taxelor la gradiniță astfel încât toți copiii să poată intra în învățământul preșcolar, creșterea numărului de stații de autobuz astfel încât copiii să poată merge la școală, organizarea unor campanii de sensibilizare privind problemele de sănătate, angajarea unor facilitatori și a unor asistenți sociali, repararea sau construirea de locuinte, repararea sistemelor de apă și canalizare, reabilitatrea drumurilor și a dispozitivelor de iluminare stradală, instalarea de coșuri de gunoi și curățarea depozitelor de deșeuri.

Primarii, funcționarii municipalităților precum și persoane de etnie romă au confirmat că datorită programului ROMACT comportamentele încep să se schimbe, se găsesc soluții și încep să fie implementate acțiuni concrete care îmbunătățesc condițiile de viață ale tuturor.

 

Roma inclusion policies and the European Commission

According to Council of Europe estimates 6 million Roma live in the European Union. Two thirds of the Roma live in Romania, Bulgaria, Hungary, Slovakia and the Czech Republic. 30% of them live in Romania alone.

According to the EU Agency for Fundamental Rights 80% of the Roma are at risk of poverty, a rate far higher than for the general population. Less than one in three Roma has a paid job, which is well below the EU average of more than two in three.

Half of Roma children don't participate in early childhood education while almost all other children do. It is known however that children, who miss out on school, enter late into the school system, or leave too early, will subsequently experience major difficulties in life, ranging from illiteracy and language problems to poverty and exclusion.

Whilst most Roma children attend compulsory education, one in five attends school at a level lower than that corresponding to their age and two thirds of Roma young people leave school at most lower secondary education. In rural areas the costs of transport, meals and other school fees can be unbearable for disadvantaged Roma families and lead children to drop out of school.

Roma children tend to attend segregated schools. Half of Roma children attend schools or classes where most, if not all, children are Roma. Segregation plays a major role in explaining why Roma children perform poorly in school. In some countries, such as Slovakia and the Czech Republic, Roma children are also too often channelled to schools for children with disabilities or behavioural issues.

This is why the European Union made it a priority to ensure affordable access to inclusive quality education for Roma children. Since 2013 the EU repeatedly recommended to the governments of Romania, Bulgaria, Hungary, Slovakia and the Czech Republic to improve the access of Roma children to quality education. These Recommendations are part of the wider process of coordination of national policies aiming at addressing the challenges facing the EU.

The EU recommends to concerned countries to take measures to increase the participation of Roma children from early childhood in mainstream education, with the objective of improving their educational outcomes. It also recommends increasing the provision of quality education. This may well require an increased investment in the overall education system. Romania, for example, invests only 3.1% of its GDP on education while the EU average is 4.9%, as countries such as Denmark, invest up to 7% of their GDP on education.

Next to these specific recommendations which concern the access to quality education for Roma children in countries, the EU provides also guidance to all Member States for their overall inclusion strategies concerning marginalised Roma. The EU guidance which is called the EU Framework for National Roma Integration Strategies focusses on four areas: education, employment, healthcare and housing. Today all Member States have a strategy for the inclusion of Roma.

Nevertheless, it is crucial to translate national strategies into action at local level. At the end of the day national strategies must turn into concrete measures which involve local authorities and Roma themselves.

The role of local authorities is decisive to transform paper strategies into acts which change the life of people.

Addressing the marginalisation of Roma requires political courage and commitment. In the short term local politicians who take measures that help include the Roma, take an electoral risk as it is easier to win votes by rejecting Roma than by including them.

In the medium term however failure to address marginalisation presents high risks for all citizens of a municipality. When some residents are systematically marginalised the social cohesion of the whole municipality often breakdowns, social tensions increase, and inhabitants no longer identify with the municipality. Reducing poverty and exclusion on the other hand is not just about reducing risks, it is also about new opportunities: public services improve, the value of houses and properties increases, the municipality becomes more attractive for new residents and new investors. In short the quality of life improves for all citizens in municipalities which address marginalisation.

To achieve this objective local authorities need to pursue consistent and lasting efforts that go beyond electoral cycles.

Even when they are committed to act municipalities often lack the administrative and financial capacity to design and implement measures which help the active inclusion of marginalized people. Their social policies too often still rely upon the provision of welfare benefits which make poverty tolerable but do not address its root causes. As the proverb says, "Give a man a fish, and you feed him for a day. Teach a man to fish, and you feed him for a lifetime." To be effective social policies need to help people break out of the cycle of poverty: helping them get education, get employment, get health, get a roof.

Unfortunately local authorities often fail to consult and involve those whom they are expected to get out of poverty. Assuming that “If we build it, they will come” seldom works. People often know better than authorities what they need, why they need it, etc. Participation of beneficiaries increases also ownership of what is done by the municipality to get people out of exclusion. This is why it is important to consult and involve from the start people targeted by social inclusion measures.

Many Roma however live in municipalities whose financial resources are insufficient to properly implement a Roma inclusion strategy. Fortunately EU funds can co-finance social inclusion measures and significant amounts have been earmarked for that purpose. Regrettably due to the lack of political will and the lack of administrative capacity, EU funds tend to be used neither enough, nor well to support the inclusion of marginalised Roma.

This is why the European Commission together with the Council of Europe launched in 2013 the ROMACT programme. This programme aims at building the commitment and the capacity of local authorities to design, fund and implement inclusive public services for all, including Roma. It is implemented in about 70 municipalities, out of which half are located in Romania.

ROMACT aims at finding with local people local solutions to deal with local needs. It does not substitute to local authorities which are largely responsible for the inclusion of people living on their territory. ROMACT, through training and mentoring, helps municipal staff in designing and implementing effective measures for the inclusion of marginalised people.

The ROMACT process drives change in municipalities. It leads to changes in the way local authorities run municipalities, when they listen to all citizens, including the Roma, and take account of their needs. ROMACT also triggers a variety of immediate concrete actions such as cancelling kindergarten fees so that all children can attend preschool education, adding bus stops so that children can go to school, running awareness campaigns about health issues, hiring mediators and social workers, building or repairing housing, repairing water and sewage systems, rehabilitating roads and street lights, installing litter bins, clearing landfills, etc.

Mayors, municipal staff as well as Roma acknowledge that thanks to ROMACT behaviours change, solutions are found and concrete actions are implemented which improve the living conditions of all, including the Roma.

Dominique Bé - Policy Officer at European Commission/DG Employment, Social Affairs and Inclusion